Engleza dăunează grav imaginii Japoniei

E  greu să-ți imaginezi că „Gaijin Complex”  i-a pus în situații incomode chiar pe cei mai mari lideri ai lumii.

Imaginează-ți: două întâlniri între politicieni japonezi de nivel înalt și președintele american Bill Clinton au scos la iveală problema comunicării cel puțin ciudate între cele două culturi. 

Se-ntâmplă și la case mai mari

Prima întâlnire îl are ca personaj principal pe fostul prim-ministru Mori Yoshirô, care avea cunoștințe de limba engleză să zicem cu indulgență, limitate. În anul 2000, fiind gazda summitului liderilor G8, Mori a decis să ia taurul de coarne și să se pregătească pentru această sarcină, practicând câteva variante de bază ale saluturilor, în principal „Ce mai faci?” (How are you?) dar și răspunsul adecvat.

Din păcate pentru el, când s-a întâlnit cu Clinton, salutul lui Mori a sunat mai mult ca „Cine ești?” (Who are you?). Președintele american nu s-a arătat uimit de întrebarea aparent ciudată și a răspuns cu umorul caracteristic: „Sunt soțul lui Hillary”. Cu toate acestea, sub presiunea fantastică a momentului, Mori a ignorat răspunsul lui Clinton, și a zis rapid: „Și eu” (Me too).

A doua, în cealaltă extremă, este Miyazawa Kiichi, tot fost prim-ministru, dar cu câțiva ani înainte de Mori, care stăpânea foarte bine engleza. Când Miyazawa l-a cunoscut pe Clinton în 1993, și-a etalat întreaga gamă de abilități de conversație într-o engleză fluentă.

N-o să vă vină să credeți, dar în Japonia, Miyazawa a stârnit o furtună de critici. Unii l-au acuzat public că nu a angajat interpreți, iar alții au susținut că „liderul unei țări ar trebui să încerce să-și respecte limba, precum și cultura și tradiția.” 

 

Pentru Japonia engleza este o sabie cu două tăișuri.

-Să fii „arătat  cu degetul” e dezonorat – lucru grav pentru japonezi

Asta li se întâmpla realmente străinilor sosiți în Japonia prin anii ’60, după cum ne spune Robert Christopher în cartea „The Japanese Mind”: „este un lucru obișnuit în aproape fiecare oraș japonez, cu excepția Tokyo, ca trupe chicotitoare de școlari care să se alerteze reciproc cu privire la prezența unui outlander, arătându-l cu degetul și strigând „Gaijin, gaijin” – „străin, străin”.

Pe atunci era de înțeles. Japonia, o insulă „shimaguni” aflată la 180 km distanță de cel mai apropiat continent și un regim politic izolaționist care a sigilat granițele timp de 200 de ani – „sakoku”, a făcut ca felul lor de-a fi timid și mentalitatea de grup închis să ajungă, cumva…  la nivel de lege.

„Gaijin complex” (gaijin konpurekkusu), nu era doar efectul educației nipone. În urmă cu vreo 60 de ani și străinii se comportau grosolan, plini de aroganță și de superioritate și, uneori abuzau de docilitatea specific japoneză. Și de aici, un sentiment de inferioritate a japonezilor față de străini, mai ales față de caucazienii din țările vestice dezvoltate.

 

Așa că a avut loc un studiu pe 2 grupe: una de japonezi și una de americani. Li s-a cerut să facă o listă cu zece lucruri deranjante. Iată ce diferențe majore între așteptările unora față de ceilalți au ieșit la iveală:

În ochii japonezilor: „americanii vorbesc prea mult […] întrerup alte persoane […] nu ascultă suficient […] par să creadă că dacă nu îți spun ceva, nu vei face […] pun întrebări și-și spun opiniile în mod direct […] se distrează aproape din orice.”

În contrast, în ochii americanilor, japonezii sunt „atât de politicoși și atât de precauți încât nu știi niciodată ce gândesc […] conformiști […] mulțumesc și exprimă aprecieri permanent pentru orice lucru […] își cer mereu scuze, chiar și atunci când nu există niciun motiv pentru asta.”

Soluția pentru a comunica corect și pentru a fi înțeles

În primul și în primul rând, eu zic așa: mai bine mai politicos decât să dai cu bâta-n baltă!

Politețea la japonezi ține cont de mai multe lucruri: vârstă, statut social, poziție în firmă, cât de bine te cunoști cu interlocutorul etc.

Așadar, la început este complicat să îți adaptezi vorbirea ținând cont de toate aceste criterii.

Parcă nu este îndeajuns că ai de recunoscut vreo 2000 de kanji, căci te pândește și pericolul „de fi dezonorat rușinos în mod public”!

Deși ai văzut că se întâmplă și la case mai mari, cum ar fi Casa Albă, nu este de dorit să faci gafe.

Insta J – cum exersăm conversația SAFE în contextul actual

Dar nu te teme! Shiru-sensei scoate bagheta magică și ta-daaa., a găsit soluția: la Instant Japanese, începem mereu cu vorbirea standard politicoasă.

Conversăm atât de mult în acest fel, încât îți va intra în reflex să fii politicos mereu.

Better be safe than sorry!

„Și ce fac dacă japonezii se simt inconfortabil că vorbesc prea formal?”

O întrebare îndreptățită, dar nu-ți face griji. Ții minte când erai copil și mereu cuvintele deocheate le prindeai din zbor și îți rămâneau în minte mai degrabă decât „sternocleidomastoidian”?

Așa și la limba japoneză: vei exersa toate tipurile de politețe alături de grupul de studiu pentru că așa este și în viața de zi cu zi, până fac parte din tine: Te trezești: te adresezi familei, cu o japoneză colocvială. Ieși din casă: vorbești cu vecinii și vânzătorii într-o japoneză standard. Dai nas în nas cu profesorul: schimbi repede pe japoneză formală, cu vorbirea onorifică. Te vezi cu colegii de muncă sau de clasă: japoneză relaxată, dar nu de tot! Cu prietenii la karaoke? Japoneza din anime, colocvială, chiar cu nuanțe nepoliticoase. Pentru că aici se poate. Vorbești cu un client: vorbirea ultra-modestă îmbinată abil cu cea ultra- politicoasă.

Așadar ai de jonglat mai multe feluri de japoneză, însă ce contează cel mai mult pentru liniștea ta este acest spațiu sigur, fără riscuri, unde să poți exersa și experimenta: comunitatea super primitoare – InstaJ.

Aici deprinzi în același timp: Obișnuința conversației este o partea practică prin care dobândim atitudinea, exprimarea și inflexiunile potrivite unei discuții cu nativii japonezi. Doar cunoștințele de limbă și gramatică nu sunt suficiente. De exemplu, poți să vorbești foarte nepoliticos în română, dar corect gramatical. Adresarea și tonul diferit către un coleg, profesor sau autoritate, nu doar pe grade de politețe, ci și gestica și mimica adecvate fiecărei situații în parte. De exemplu: la facultate poți vorbi politicos și corect gramatical, dar răstit și zeflemitor cu un profesor, crezi că vei fi apreciat?

Cunoașterea culturii și societății nipone. Doar cu ce ai aflat până acum, poți să spui că ești mai informat decât marea majoritate a europenilor legat de istoria și regulile societății nipone.

Imaginează-ți câte vei ști peste 6 luni de InstaJ. Este posibil să fii mai atent, mai răbdător, cu o cultură generală mai vastă și mai aproape de a înțelege diferențele culturale între Japonia și România. E momentul să faci înscrierea.

 

Cum să depășești mare frică de a greși.

„Dacă s-au făcut asemenea greșeli de comunicare la nivel mondial, ce mă oprește pe mine s-o fac de oaie?”- te vei ntreba.

Ei bine, nimic!

Cu toții greșim și nu există leac anti-greșeală.Poate doar să nu experimentezi nimic interesant în viața asta. Dar ASTA în sine este o mare greșeală.

Ce poți face este să te pregătești în liniște, într-un cadrul plin de încurajare. Undeva unde poți testa toată japoneza ta de prin filmele siropoase și unde ți se va răspunde cu aceleași replici clișeice, dar care te ung pe suflet pentru că le cunoști deja!

Vreau să te întreb ceva: Dacă un japonez ar veni la tine și ar vorbi în română, destul de stricat și cu accent de neînțeles, TU ai râde de el? Ai vorbi urât despre el? L-ai disprețui și l-ai lua la mișto?

Sau ai aprecia eforturile lui, respectul lui pentru limba ta și l-ai ajuta cu toată inima să exprime ce dorește, chiar dacă nu perfect corect?

Așa esti și tu pentru japonezi.

Un străin care a trecut prin momente grele, ore de învățare și dăruire, un om care a investit în visul său și a arătat cel mai mare respect țării și limbii lui, învățând-o.

Ai răbdare cu tine. Permite-ți să fii începător.Și lasă-te pe mâna echipei Instat Japanese.

Te poți înscrie cînd vrei, și de ce nu? Rezervă-ți acum locul la curs.

シル先生・Shiru-sensei.

P.S.: Știai că mulți oameni știu să scrie în japoneză, să citească și poate chiar să traducă, dar nu știu să vorbească? Pentru că pentru a conversa ai nevoie de exercițiu cu un partener uman și asta este ceva ce nu poate fi înlocuit. Niciodată. 

 

InstaJ – probabil, cea mai eficientă și motivantă metodă de a studia online.